Ce este învățarea bazată pe cercetare? Tipuri, etape și beneficii

Vasile_Botog

Învățarea bazată pe cercetare s-a născut ca o alternativă la metoda tradițională de predare. De-a lungul timpului, ea și-a dovedit eficiența în promovarea abilităților de rezolvare a problemelor și de gândire critică.

Faceți o incursiune profundă în modul în care această metodă de predare a revoluționat procesul de învățare, și descoperiți-i aplicațiile practice și avantajele.

Ce este învățarea bazată pe cercetare

Învățarea bazată pe cercetare este o metodă activă de învățare care încurajează elevii să folosească întrebările și explorarea pentru a investiga probleme din lumea reală.

Această abordare a predării se concentrează pe elevi, și îi impulsionează pe aceștia să își utilizeze gândirea critică prin crearea de conexiuni între informațiile colectate în clasă și experiențele lor din realitatea cotidiană.

Pornind de la premisa că un stimulent puternic pentru gândire este curiozitatea, învățarea bazată pe cercetare urmărește să captiveze elevii. În acest fel, profesorii nu se limitează la a livra cunoștințe, ci le permit elevilor să le proceseze și să le absoarbă, făcând obiectivele educaționale complexe mult mai ușor de atins.

Cu toate acestea, pentru ca această metodă de predare să fie eficientă, profesorii trebuie să dobândească o înțelegere profundă a subiectului. O programă școlară tradițională este adesea un element de sprijin esențial pentru a echilibra învățarea bazată pe cercetare și pentru a oferi elevilor îndrumare suplimentară.

Elevii, în schimb, trebuie să stăpânească un anumit nivel de abilități de învățare independentă pentru a avea acces la beneficiile acestei metode. În cele din urmă, ei își pot urma curiozitatea și pot dobândi abilități creative și de rezolvare a problemelor.

Istoria sistemului de învățare bazată pe cercetare

Învățarea bazată pe cercetare s-a născut ca abordare pedagogică în anii 1960. Apărută din necesitatea de a rediscuta metodele tradiționale de predare bazate pe memorare și învățare pe de rost, aceasta s-a dovedit foarte benefică pentru elevii de toate vârstele.

Unul dintre fondatorii învățării bazate pe cercetare este John Dewey, un filosof și pedagog american. Dewey credea că învățarea și cercetarea pot fi activități conexe, deoarece ambele se concentrează asupra proceselor cognitive.

Învățarea bazată pe cercetare își are rădăcinile în filosofia constructivistă. Constructivismul afirmă că experiențele personale și sociale influențează modul în care ființele umane colectează și dau sens informațiilor.

Teoria lui Dewey și-a găsit locul perfect la începutul anilor '60, când guvernul SUA a luat măsuri pentru a revoluționa sistemul educațional american. Scopul a fost acela de a adopta o nouă metodologie de predare care să poată aborda rezolvarea creativă a problemelor.

Această abordare a învățării a evoluat acum pentru a fi declinată într-o pluralitate de metode diferite, toate făcând referire la aceleași ipoteze.

Tipuri de învățare bazată pe cercetare

Deși învățarea bazată pe cercetare este o metodă de predare structurată, ea prezintă și flexibilitate în practica sa. Mai exact, această abordare cuprinde patru tipuri diferite de metodologii.

Aceste tipuri diferă în principal în ceea ce privește ipoteza de pornire și rezultatele așteptate ale sarcinii care le este atribuită elevilor. Cu toate acestea, toate se referă la implicarea în gândirea critică și rezolvarea problemelor.

Cercetări pentru confirmare

Cercetările pentru confirmare pun la dispoziția elevului o întrebare, o metodă și un rezultat care sunt deja cunoscute. Prin urmare, elevii sunt invitați să refacă procesul de gândire pentru a confirma rezultatul.

Astfel, această metodă de predare oferă o structură solidă cu căi logice deja stabilite, ajutând elevii să își exerseze abilitățile de investigare și să își consolideze cunoștințele existente.

Cercetări structurate

Cercetările structurate urmează o ipoteză similară, deși nu oferă un rezultat. Instrumentele sunt o întrebare și o metodă care conduce la o concluzie care este singura soluție posibilă având în vedere dovezile.

Așadar, cercetarea structurată oferă în continuare elevilor îndrumări importante, dar adaugă o componentă mai dificilă prin faptul că îi împinge să formuleze concluzia în mod independent.

Cercetări dirijate

Cercetările dirijate sporesc dificultatea prin eliminarea metodei din ecuație. Astfel, elevii dispun doar de o întrebare care reprezintă punctul lor de plecare. Apoi, ei sunt provocați să conceapă propria lor metodă de cercetare pentru a găsi o soluție adecvată.

Această metodă de predare presupune ca elevii să stăpânească gândirea critică și să fie capabili să navigheze independent pe calea gândirii lor. Întrebarea de pornire este furnizată, dar deschide și un spațiu de posibilități infinite.

Cercetarea deschisă

Cercetarea deschisă le cere elevilor să își pună propriile întrebări și să selecteze obiectul propriei lor cercetări. Apoi, ei pot concepe o metodă și o concluzie având încredere doar în eficiența abilităților lor de rezolvare a problemelor.

Această metodă de învățare prin cercetare oferă elevilor o libertate care este stimulatoare, dar și foarte provocatoare. Absența îndrumării este un impuls către îmbunătățirea învățării, dar necesită un set ferm de competențe.

Etapele învățării bazate pe cercetare

Învățarea bazată pe cercetare este un proces: stimulează curiozitatea intelectuală, oferind în același timp o experiență de învățare. Prin urmare, această metodă de predare se desfășoară în 5 faze: orientare, conceptualizare, investigare, concluzie și discuție.

Etapa de orientare

Etapa de orientare este introductivă: stimulează curiozitatea elevilor. Profesorii introduc tema de învățare dacă elevul nu o stabilește singur. Această etapă este esențială pentru elevi, deoarece aceștia adună cunoștințele esențiale pentru a avansa în investigație.

Etapa de conceptualizare

Etapa de conceptualizare are loc atunci când elevul începe să aproximeze unul sau mai multe concepte din tema de învățare. Când vine vorba de învățarea deschisă bazată pe investigație, această etapă îi determină pe elevi să elaboreze una sau mai multe întrebări. În schimb, în învățarea bazată pe confirmare, structurată și ghidată prin investigație, elevul lucrează direct la sortarea ipotezelor posibile.

Etapa de investigare

În etapa de investigare, curiozitatea se transformă în rezolvarea problemelor prin gândire critică. Elevii încep să își modeleze întrebările și ipotezele în soluții posibile. Această etapă implică trei alte etape: explorarea, experimentarea și interpretarea datelor.

Etapa de concluzionare

În etapa de concluzionare, elevii ajung la încheierea investigației lor. În această etapă, elevul răspunde la întrebarea inițială sau alege o soluție la problemă. Rezultatul poate conduce la o explorare intelectuală ulterioară.

Etapa de discuție

În cele din urmă, etapa de discuție este o ocazie de a comunica și de a reflecta. Interacțiunea emoțională și socială sunt într-adevăr elemente cruciale ale procesului de învățare. Comunicarea le permite elevilor să își structureze gândirea și oferă o oportunitate de feedback și schimb de cunoștințe.

Cum să utilizați învățarea bazată pe cercetare în sălile de clasă

Există diverse soluții pentru a implementa învățarea bazată pe cercetare în sălile de clasă.

• Experimentele științifice sunt perfecte pentru a îmbina distracția cu o mare oportunitate de învățare. O activitate care stimulează întrebările și curiozitatea.
• Excursiile sunt o altă activitate excelentă pentru a extinde un subiect de învățare dincolo de sala de clasă. În acest fel, elevii pot vedea cum se leagă cunoștințele acumulate la școală de lumea reală care îi înconjoară.
• În timp ce rămân la școală, elevii pot fi implicați în proiecte care îi provoacă să dezvolte subiectele de învățare în mod independent. Cu toate acestea, proiectele sunt de asemenea o ocazie de lucru în grup pentru a valorifica puterea comunicării și a schimbului.
• Dezbaterile în clasă sunt, de asemenea, o opțiune destul de puțin solicitantă pentru a aborda învățarea bazată pe cercetare. Acestea antrenează gândirea critică, deoarece îi obligă pe elevi să comute între puncte de vedere opuse.
• Tehnologia, în aceste condiții, reprezintă un sprijin optim pentru această metodă de predare. Accesul la internet poate extinde experiența de învățare fără a fi nevoie să părăsiți sala de clasă. Iar un Notebook sau Chromebook le oferă elevilor un instrument pentru a-și colecta și organiza cunoștințele.

Avantaje și dezavantaje ale învățării bazate pe cercetare

Beneficiile învățării bazate pe cercetare sunt multiple. După cum s-a spus anterior, aceasta stimulează gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Cu toate acestea, promovează, de asemenea, creativitatea, împingând elevii să conceapă soluții și oferind restricții limitate, sau chiar deloc.

Această metodă de predare îi ajută pe elevi să creeze conexiuni între experiența lor personală, studiile lor și lumea reală, și se constituie într-un instrument care îi poate ajuta să abordeze subiecte și concepte complexe.

De asemenea, deoarece promovează schimbul, învățarea bazată pe cercetare antrenează abilitățile de comunicare, comunicare și socializare, care sunt esențiale atât pentru educație, cât și pentru carieră.

În general, punctul forte al acestei metode de predare constă în modul în care valorifică învățarea activă. Cunoștințele dobândite prin explorare activă creează căi de gândire mult mai puternice.

Cu toate acestea, beneficiile învățării bazate pe cercetare vin la pachet cu unele dezavantaje. Această metodă poate fi destul de solicitantă pentru profesori, mai ales dacă aceștia nu sunt suficient de bine pregătiți. Elevii pot întâmpina de asemenea unele dificultăți, dacă nu sunt dotați cu setul necesar de competențe sau dacă nu sunt sprijiniți corespunzător.