Merită GPT-4 valoarea abonamentului său? Iată ce ar trebui să știți

Vasile_Botog

Noul algoritm este exclusiv pentru ChatGPT Plus, serviciul OpenAI destinat exclusiv abonaților. Ne-am înscris și l-am pus la încercare.

Când m-am logat luni dimineață pe site-ul OpenAI pentru a continua testarea noii versiuni a ChatGPT susținută de GPT-4, agentul de chat nu a încercat să-mi saboteze relația, să-mi scrie e-mailurile sau să-mi dezlănțuie creativitatea - pur și simplu nu a funcționat. Cererea este mare, iar compania se confruntă cu întreruperi ocazionale. Greg Brockman, un cofondator și președinte al OpenAI, a fost sincer în legătură cu imperfecțiunea modelului într-o recentă transmisiune în direct. De asemenea, el le-a reamintit ascultătorilor că nici ei înșiși nu sunt lipsiți de imperfecțiuni.

Inteligența artificială generativă este punctul central pentru mulți investitori din Silicon Valley după lansarea revoluționară ChatGPT de către OpenAI a la sfârșitul anului trecut. Agentul de chat utilizează date extinse extrase de pe internet și din alte părți pentru a produce răspunsuri predictive la solicitările umane. Anterior, acesta a fost susținut de modelul de limbaj GPT-3.5. În timp ce această versiune rămâne online, un algoritm numit GPT-4 este acum disponibil cu un abonament lunar de 20 de dolari la ChatGPT Plus.

Dacă vă gândiți la acest abonament, iată ce trebuie să știți înainte de a vă înscrie, cu exemple ale diferențelor între rezultatele celor doi agenți de chat.

Ce include abonamentul dumneavoastră?

Serviciul de bază plătit pentru utilizarea ChatGPT Plus este accesul la GPT-4. Chiar și după ce plătiți 20 de dolari pe lună, nu vă este garantat un număr specific de solicitări din modelul GPT-4 pe zi. OpenAI spune în mod clar că firma poate modifica în orice moment numărul maxim de solicitări permise. În timp ce îl testam într-o după-amiază de vineri, plafonul a fost stabilit la 50 de mesaje timp de patru ore. Când m-am întors luni dimineața, site-ul avea probleme și plafonul a fost redus la 25 de mesaje pentru trei ore.

OpenAI susține că abonații ChatGPT Plus pot evita să fie scoși din interacțiunea cu agentul chatbot în timpul orelor de vârf de utilizare și pot primi răspunsuri mai rapide. Dar utilizatorii trebuie să știe că ar putea pierde accesul la ChatGPT în timpul unor întreruperi. În plus, iterația actuală a modelului GPT-4 durează adesea mai mult timp pentru a răspunde la solicitări decât GPT-3.5.

Puteți experimenta gratuit o versiune a GPT-4, înscriindu-vă la Microsoft Bing și utilizând modul de chat.

Prin ce se deosebește GPT-4 de modelul mai vechi?

Multe aspecte ale GPT-4 rămân opace. OpenAI nu a împărtășit publicului multe detalii despre GPT-4, cum ar fi dimensiunea modelului sau detalii specifice despre datele sale de învățare. Abonarea la ChatGPT Plus nu oferă încă acces la capacitățile de analiză a imaginilor prezentate recent de companie.

Ținând cont de acest lucru, sunt răspunsurile modelelor GPT-3.5 și GPT-4 sensibil diferite? Pe site-ul web al OpenAI se poate citi: "GPT-4 excelează la sarcini care necesită un raționament avansat, o înțelegere complexă a instrucțiunilor și mai multă creativitate". Se pare că noul model se comportă bine în situații standardizate, dar dacă îl punem la încercare? Mai jos sunt răspunsurile inițiale, inedite, ale celor doi agenți chatbots la trei solicitări pe care le-am creat special în acest scop.

Solicitarea A: Spune o glumă de tip cioc-cioc care ar putea câștiga un premiu Pulitzer.

GPT-3.5:

Cioc, cioc.

Cine e acolo?

Bau.

Care Bau?

Nu plânge, e doar o glumă! (Râsete demne de premiul Pulitzer)

(Joc de cuvinte intraductibil: în limba engleză răspunsul "Boo who?" ("Care Bau?") se pronunță la fel ca termenul "boo-hoo" care descrie plânsetul unui copil -- n. trad.)

GPT-4:

Cioc, cioc.

Cine e acolo?

Nobel.

Care Nobel?

Nu ai sonerie, de aceea bat la ușă, dar permite-mi să îți împărtășesc o poveste demnă de premiul Pulitzer, care transcende poarta dintre noi, unind râsul și înțelepciunea într-o simfonie a conexiunii umane.

(Joc de cuvinte intraductibil: în limba engleză "Nobel" se pronunță la fel ca "no bell", cu sensul de "nu ai sonerie" -- n. trad.)

Solicitarea B: Explică ce este Problema tramvaiului din punct de vedere etic și adaugă o întorsătură unică.

GPT-3.5:

Problema tramvaiului este un experiment de gândire clasic în etică, ce ridică întrebări cu privire la luarea deciziilor morale în situații în care diferite rezultate ar putea rezulta dintr-o singură acțiune. Aceasta implică un scenariu ipotetic în care o persoană controlează un macaz și poate devia un tramvai (sau un tren) de pe o linie pe alta, cu oameni pe ambele linii. Dilema este dacă nu trebuie să facă nimic și să lase tramvaiul să-și continue cursul actual, ceea ce ar duce la moartea oamenilor de pe acea cale ferată, sau să schimbe traseul tramvaiului pe cealaltă cale ferată, ceea ce ar duce la moartea oamenilor de pe acea cale ferată.

O variantă unică a problemei tramvaiului ar putea implica adăugarea unui element de călătorie în timp. Imaginați-vă că vă aflați într-o mașină a timpului și călătoriți înapoi în timp până la un punct în care vă aflați în fața macazului. Vedeți tramvaiul care se îndreaptă spre calea ferată cu cinci persoane în el. Cu toate acestea, vedeți, de asemenea, un copil care se joacă pe cealaltă linie. Dacă nu faceți nimic, tramvaiul îi va ucide pe cei cinci oameni, dar dacă mutați tramvaiul pe cealaltă linie, copilul va muri în schimb. Știți, de asemenea, că dacă nu faceți nimic, copilul va crește și va deveni un tiran care va provoca suferințe și morți imense în viitor. Ce trebuie să faceți? Ați sacrifica copilul pentru a preveni suferința viitoare? Această întorsătură adaugă un nou nivel de complexitate procesului de luare a deciziilor morale și ridică întrebări cu privire la etica utilizării retrospective pentru a justifica acțiunile prezente.

GPT-4:

Problema tramvaiului este un experiment de gândire în domeniul eticii care prezintă o dilemă morală, folosită adesea pentru a explora principiile consecvențialismului și deontologiei. Scenariul de bază este următorul: un tramvai scăpat de sub control se deplasează cu viteză pe șine și va lovi și ucide cinci persoane care nu se pot deplasa. Dvs., în calitate de spectator, aveți puterea de a trage o pârghie care va devia tramvaiul pe un alt set de șine, unde se află doar o singură persoană. Întrebarea este dacă ar trebui să trageți maneta, provocând astfel în mod activ moartea unei persoane pentru a salva alte cinci, sau să nu interveniți și să permiteți ca tramvaiul să ucidă cele cinci persoane.

Iată o variantă unică a problemei tramvaiului:

Imaginați-vă o lume în care fiecare persoană are un "scor etic" personal care reprezintă contribuțiile sale pozitive sau negative la societate. În această lume, scorul etic al unui individ este determinat de o combinație de factori, cum ar fi acțiunile, deciziile și atitudinile sale față de ceilalți. Acest scor este acceptat pe scară largă, iar acuratețea sa este rareori pusă la îndoială.

Acum, problema tramvaiului este prezentată din nou, dar cu o întorsătură. Cele cinci persoane de pe calea ferată principală au scoruri etice semnificativ mai mici decât cea de pe calea ferată laterală. Știți că aceste scoruri sunt, în general, indicatori de încredere ai valorii morale a unei persoane.

În acest scenariu, mai trageți pârghia și sacrificați persoana cu scorul etic mai mare pentru a salva cele cinci persoane cu scoruri mai mici? Sau permiteți ca tramvaiul să își continue traseul, ucigând cele cinci persoane cu scoruri mai mici?

Această întorsătură adaugă un nivel suplimentar de complexitate la problema originală a tramvaiului prin introducerea conceptului de valoare morală și a valorii vieților individuale, forțându-ne să cântărim consecințele acțiunilor noastre în raport cu impactul general asupra societății.

Solicitarea C: Scrie o conversație aprinsă între Hannah Arendt și Jean Baudrillard în care aceștia au o controversă despre cerealele cu lapte și despre experiența umană.

GPT-3.5:

Hannah Arendt și Jean Baudrillard stau la o masă de cafenea, sorbind fiecare din băutura sa. În timp ce încep să discute, apare subiectul micului dejun.

Hannah Arendt: Știi, Jean, am descoperit de curând bucuria cerealelor cu lapte lăsate la înmuiat peste noapte. Este uimitor cât de multă aromă și textură se poate dezvolta peste noapte în frigider.

Jean Baudrillard: Cereale cu lapte? Cât de banal. Este doar un alt exemplu de banalizare a experienței umane. Nu poți reduce bogăția existenței noastre la un bol de cereale.

Hannah Arendt: Dar tocmai asta și este, Jean. Micul dejun face parte din viața noastră de zi cu zi, iar micile momente ca acesta sunt cele care pot aduce bucurie și sens vieții noastre.

Jean Baudrillard: Nu înțelegi ce vreau să spun, Hannah. Problema cerealelor cu lapte este că acestea sunt încă un exemplu de comercializare a existenței noastre. Am devenit atât de obsedați de consumul de produse încât am pierdut din vedere ceea ce ne face cu adevărat oameni.

Hannah Arendt: Dar, Jean, este o viziune mai degrabă pesimistă. Cu siguranță, putem găsi un sens atât în momentele mari, cât și în cele mici ale vieții noastre. Și, în plus, nu este oare un lucru pozitiv faptul că ne putem bucura de plăcerile simple ale vieții?

Jean Baudrillard: Nu, Hannah, nu este. Cu cât ne concentrăm mai mult pe banalități precum cerealele cu lapte, cu atât mai mult ne deconectăm de lumea din jurul nostru. Trebuie să rezistăm acestei culturi consumeriste și să găsim adevărata împlinire în relațiile și experiențele noastre.

Hannah Arendt: Înțeleg ce vrei să spui, Jean, dar nu cred că este o situație de tipul "ori una, ori alta". Putem să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții și în același timp să lucrăm pentru a crea o existență mai plină de sens pentru noi și pentru ceilalți.

Jean Baudrillard: Presupun că va trebui să fim de acord că nu suntem de acord, Hannah. Dar ține minte ce-ți spun, dacă vom continua pe această cale a consumerismului, vom pierde din vedere ceea ce ne face cu adevărat umani.

GPT-4:

Hannah Arendt: (ironică) Jean, cred că îți bați joc de mine. Cereale cu lapte? Ce urmează, avocado prăjit? Mă străduiesc să înțeleg în ce fel acest fenomen are vreo legătură reală cu experiența umană.

Jean Baudrillard: (râde) Ah, Hannah, întotdeauna subestimezi puterea simulacrului. Cerealele cu lapte nu sunt doar un aliment; sunt un simbol, o semnificație a culturii moderne, o întruchipare a hiper-realității în acțiune.

Hannah Arendt: Hiper-realitate? Este vorba despre banalitatea vieții de zi cu zi, despre oameni care nu fac decât să urmeze tendințele fără să se gândească. Ce s-a întâmplat cu capacitatea umană de gândire critică și de implicare autentică?

Jean Baudrillard: Tocmai asta este ideea! Experiența umană este acum mediată de simboluri și semne, iar cerealele cu lapte au devenit un obiect dezirabil, o reflectare a obsesiei noastre pentru sănătate și bunăstare. În această lume hiper-reală, oamenii nu mai doresc cerealele în sine, ci imaginea pe care o reprezintă.

Hannah Arendt: Este absurd să credem că oamenii sunt dispuși să schimbe experiențe autentice pentru reprezentări atât de superficiale. Este ca și cum ar fi somnambuli în viață, cedând în fața tiraniei acestor imagini.

Jean Baudrillard: Poate, dar nu putem spune că această preocupare pentru imagini este ea însăși o parte a experienței umane? Nevoia noastră de semnificație nu s-a diminuat, ci și-a mutat accentul pe aceste semnificații

Hannah Arendt: (oftează) Ce existență sumbră și goală trebuie să fie aceea de a căuta un sens în ceva atât de banal precum cerealele cu lapte. Nu mă pot abține să nu simt că ne-am îndepărtat de esența a ceea ce înseamnă să fii om.

Jean Baudrillard: Ei bine, Hannah, se pare că ne aflăm într-un impas. Dar gândește-te la asta: simplul fapt că suntem aici, dezbătând cu pasiune semnificația cerealelor cu lapte, nu face decât să le întărească puterea simbolică. Într-un fel, ele și-au depășit propria banalitate.

Hannah Arendt: (oftează) Un gând descurajator, într-adevăr, Jean. Se pare că avem mult de lucru în fața noastră pentru a reaprinde flacăra experienței umane autentice în această epocă a simulacrelor.